Educaţia practică a gândirii

Jan van Rijckenborgh

Şcoala Spirituală a Rozacrucii de Aur afirmă că valori etice şi morale vor urma de la sine, dacă în inima omului vieţuieşte o mare dorinţă de a participa la câmpul de conştienţă pur şi radiant al lumii sufletelor vii. În articolul următor, Jan van Rijckenborgh ne dă indicaţii practice şi ajutătoare pentru o autoeducaţie mentală indispensabilă.

Creierul uman, acest ansamblu de celule cerebrale, deţine multe capacităţi minunate, printre care şi memoria. Toate celulele cerebrale au capacitatea de a recepta şi stoca anumite impresii, câteodată numeroase impresii simultane şi de naturi foarte diferite. Acest lucru este valabil mai ales pentru centrul memoriei. Gradul şi natura acestei receptivităţi pentru impresii este întru totul dependent de natura persoanei, cât şi de orientarea ei.


Dacă un grup de persoane participă împreună la un Serviciu de Templu, se poate spune că precis nu toţi ascultă în acelaşi fel şi astfel nici impresiile Serviciului nu sunt receptate în acelaşi mod. Deci, la sfârşitul Serviciului ei nu sunt orientaţi în acelaşi măsură.


Aceasta, de fapt, ar fi de dorit, dar în starea omului de azi acest lucru încă nu este posibil. Receptivitatea sa pentru impresii depinde, aşa cum am spus mai-nainte, de natura persoanei cât şi de orientarea ei, care la rândul lor sunt determinate de starea sistemului magnetic, de starea Lipikii. Prin denumirea de Lipika înţelegem plasa nodurilor magnetice în inelul al şaptelea al fiinţei aurice, care este vivificată la naşterea naturală. Această plasă magnetică, în care sunt prezente toate influenţele karmice, se proiectează în creier şi impregnează şi întreţine celulele creierului într-o anumită stare. Dar această proiecţie nu este efectuată doar înspre interior, ci şi înspre exterior, în sfera astrală.


Există o afinitate strânsă, o relaţie puternică, între diferitele vederi şi forţe ale sferei astrale şi personalitatea umană. Pe de o parte, sistemul magnetic este legat de sfera astrală, pe de altă parte de creier. Astfel în creier arde un foc, flacăra mentalităţii noastre, gândirea normală raţională. Această flacără se dezvoltă din şapte focare, care se află în cele şapte cavităţi craniene. Aceasta este cauza pentru care, o personalitate umană adultă, deţine o mentalitate în întregime în concordanţă cu natura celulelor cerebrale, cu sistemul magnetic al Lipikii, şi cu cel al sferei astrale a lumii noastre.


Personalitatea noastră născută din natură se află în echilibru perfect cu sfera astrală a lumii obişnuite. Această sferă, şi în special anumite aspecte ale ei (forţe sau eoni), controlează gândirea umană. Dacă, pe parcursul nopţii, personalitatea umană se disociază, corpul astral şi capacitatea umană de gândire se află în sfera astrală. În mod normal, în acest timp, celulele cerebrale sunt încărcate cu forţe şi cu influenţe care sunt în concordanţă cu starea născută din natură a omului. Acesta este un procedeu foarte normal, mai ales pentru faptul că, pe durata zilei, toate celulele cerebrale ale omului sunt încărcate cu intenţiile foarte puternic concentrate în memorie.


În sanctuarul capului, în afară mentalităţii, se mai află capacitatea voinţei umane. În centrul voinţei se află o puternică concentraţie de radiaţii astrale, care strălucesc şi ele precum un foc. Deci, în cap ard două focuri, flacăra gândirii şi flacăra voinţei, care ambele au originea lor în câmpul astral, în câmpul radiaţiei siderale.


În mod normal, în om se naşte mai întâi gândul, înainte de a interveni voinţa şi dorinţa. Gândul îşi exercită forţa sa asupra celulelor cerebrale, care astfel trezite şi stimulate, influenţează la rândul lor organul unde se află sediul voinţei. Astfel voinţa şi dorinţa ne împing la acţiune sau nonacţiune. Deci, gândirea este mereu aceea care mână voinţa şi dorinţa la acţiune. De aceea, învăţătura universală avertizează în mod serios toţi candidaţii pe cale:
„Cinci minute de gândire nechibzuită pot distruge munca de cinci ani. ”

A GÂNDI LA ÎNTÂMPLARE

Această propoziţie se poate memora foarte uşor şi nu lasă nimic echivoc: acel om care doreşte să fie elev, trebuie să vegheze asupra gândurilor sale. Noi putem înăbuşi gândurile false înainte ca dorinţa să se aprindă. Câteodată putem simţi cum ţâşneşte flacără dorinţei sau a voinţei în noi şi ne mână la acţiuni şi fapte pe care le regretăm mai târziu. Detestăm când aşa ceva ne surprinde, însă gândirea precede dorinţa! De aceea trebuie să înăbuşim gândirea falsă, înainte ca să putem nimici dorinţa. Înainte ca să se înfăptuiască schimbări esenţiale în sistemul omului dornic de avansare, trebuie schimbată gândirea. Omul obişnuit nu controlează nicidecum gândirea sa. El gândeşte la întâmplare: Cine este „el”? „El” este fiinţa-eu, care îşi are sediul ei în sistemul ficat-splină.


Această fiinţă-eu gândeşte la întâmplare. Gândurile noastre sunt întru totul în echilibru cu direcţionarea noastră naturală. Ele determină voinţa noastră, dorinţa noastră, acţiunile noastre, adică, starea sângelui nostru, şi astfel, întreaga noastră fiinţă. Cu ajutorul mentalităţii noastre, întreaga noastră personalitate este dirijată şi ţinută într-o anumită stare-de-a-fi. Omul care nu-şi ţine sub control gândurile, care nu-şi schimbă complet mentalitatea, nu poate confirma pe drept că este un elev al Şcolii Spirituale.


De exemplu, când ne aflăm într-un Templu, noi urmăm încă un flux de gânduri foarte deosebite şi ciudate. Dacă ar exista măsurătoare să le întregistreze şi să le redea, am putea auzi la ce ne-am gândit de la momentul intrării în Templu – în general, cât şi în special despre prietenii noştri elevi. Prin toate aceste flash-uri de gândire, roţile se rotesc în capul nostru, fără pic de control din partea noastră.


De aceea noi afirmăm: cel care nu îşi ţine sub control gândurile, cel care nu-şi poate schimba complet mentalitatea, nu poate confirma că este cu adevărat un elev al Şcolii Spirituale.


Când ne aflăm împreună într-un Templu, cu demersul nostru de gânduri foarte diferite, care sunt întru totul explicabile din starea noastră naturală, atunci se întâmplă următoarele: cu toate că, privit din exterior, arătăm foarte paşnici împreună, cauzăm totuşi un vârtej haotic de radiaţii astrale, deoarece mentalitatea noastră îşi are sursa în sfera astrală naturală.


Iar în mijlocul acestui puternic vârtej astral noi trebuie să îndeplinim sarcina noastră. Înţelegeţi acum cât de fatale sunt obiceiurile noastre civilizate? În realitate, omul nu este civilizat, ci extrem de necivilizat. În realitate, el se aseamănă încă omului cu măciucă, omului primitiv din timpuri străvechi. De fapt, el se îmbracă conform modei, adoptă ţinutele cerute în situaţii diferite, şi se joacă cu cele mai bune intenţii asemenea unui actor, însă ...puritatea gândirii îi lipseşte.


Ar fi multe de spus referitor la acest subiect. Dar dorim să ne concentrăm aici doar asupra câtorva aspecte, care fac legătura cu tema noastră. Întrebarea care se ridică acum este:
Cum putem să protejăm sfera noastră astrală, cât se poate de repede şi cât se poate de bine, de influenţele sferei astrale a naturii dialectice? Cum să intrăm în sfera de radiaţie a noului câmp astral?

GNOZĂ – O ÎNTREBARE VITALĂ

Dacă citiţi rândurile acestea, atunci puteţi examina reacţia dvs faţă de ele. Oare aceste cuvinte sunt pentru dvs doar un enunţ teoretic, care vă lasă nepăsători, sau în dvs ia naştere un interes profund pentru aceste probleme? Oare în dvs se înalţă cu mare ardoare dorinţa interioară ca legătura cu acest câmp astral să devină cât mai repede realitate?


De asemenea aţi putea să găsiţi toate acestea foarte interesante, şi mai ales faptul de a primi cunoştinţe despre natura şi consecinţele unui sejur într-o altă sferă astrală. Atunci dvs v-aţi apropia de expunerile noastre doar pentru că subiectele constituie un obiect de studiu şi prin aceasta mărturisiţi că, de fapt, în starea dvs-de-a-fi încă nu s-a schimbat nimic.


Sfera astrală, plasa nodurilor magnetice în fiinţa aurică, creierul, mentalitatea, voinţa, dorinţa, sângele, corpul, şi viaţa formează un întreg. Ele constituie domeniul unor procese care se suprapun, care acţionează ca roţile nenumărate ale unui mecanism. De aceea trebuie să se întâmple foarte multe înainte de a pătrunde în acest mecanism şi pentru a putea da naturii dvs o altă direcţie.


Dacă dvs vă puteţi pregăti pentru acest proces al intrării în noul câmp astral şi dacă dvs cereţi din interior aceasta, cereţi să participaţi la această viaţă astrală minunată, divină, atunci starea dvs este plină de speranţă.


Dacă manifestaţi un astfel de interes pentru Gnoză şi pentru eliberarea dvs, dacă dvs tânjiţi după ele, dacă doriţi să faceţi parte din noul câmp astral, şi dacă la acestea se mai leagă, poate chiar concomitent, un efect al voinţei dvs – indiferent cât de slab ar fi acesta la început – atunci cu siguranţă aceste activităţi ale gândirii şi voinţei nu se explică din starea naturii obişnuite. Atunci acestea sunt neîndoielnic influenţe non-dialectice. Ceea ce este minunat!!
Fiinţa umană şi acţiunile sale sunt legate de sfera astrală. Începând cu viaţa mentală, omul este prizonierul acestei naturi. Dar atunci, cum este oare posibil ca dorinţele şi gândurile omului să se orienteze totuşi înspre Gnoză?


Înţelegeţi că aceasta este o întrebare vitală?

CONŞTIENŢA TREBUIE SĂ DEVINĂ O CONŞTIENŢĂ A INIMII Un interes viu, adevărat pentru Gnoză nu poate fi explicat din natura dialectică, căci starea normală a naturii este supusă conducerii acestei naturi pământene. Dar atunci cum oare ajunge omul la gânduri şi sentimente non-dialectice? Acestea pot veni doar din afara lui. Ele au intrat în sistemul lui şi au dirijat mentalitatea sa într-o altă direcţie. Dacă recunoaştem starea descrisă aici ca fiind a noastră, atunci suntem deja preocupaţi să ridicăm conştienţa noastră din sistemul ficat-splină în inimă. Şi doar o asemenea conştienţă este capabilă să recepteze în sistem influenţe gnostice. Atunci inima se deschide pentru aceste radiaţii. Ele se amestecă cu sângele, pătrund prin micul circuit sanguin înspre sanctuarul capului, şi influenţează în mod foarte puternic mentalitatea noastră, astfel încât vin către noi gânduri care nu corespund liniei orizontale a vieţii obişnuite. Astfel pătrunde Gnoza în sistemul omului şi îi conferă o nouă capacitate.


La început, aceasta este poate doar o scânteie a unui gând, acompaniată de un impuls al voinţei, un impuls al dorinţei, care ne permite de a sesiza chemarea şi de a ne deschide pentru mântuirea din partea Gnozei. Dacă Gnoza inundă în acest fel în noi, şi astfel în noi se nasc gânduri care nu sunt născute nici din karma, nici din sfera astrală, şi cu atât mai puţin din sângele naturii, ci din Dumnezeu, atunci putem auzi nemijlocit vocea sufletului, explicat mistic: vocea lui Dumnezeu. Atunci suntem legaţi cu noul câmp astral, cu Lanţul Universal Gnostic.


Noi înşine putem constata acum dacă deţinem ceva din acestea în noi. Dacă da, atunci bucuraţi-vă împreună cu noi. Atunci dvs înşivă deţineţi cheia căii în mână, în sistemul dvs propriu. Căci cu noua capacitate, puteţi pune capăt gândurilor vechi, provenite din Sinele dvs natural, şi puteţi da gândirii dvs o cu totul altă direcţie, deci o puteţi aduce în concordanţă cu cerinţele căii.


Dacă acest lucru nu vă reuşeşte, atunci dvs, de fapt, puteţi recepta din punct de vedere raţional sau chiar puteţi reda ceea ce v-am spus, dar nu vă va folosi la nimic. Atunci nimic nu se schimbă în dvs. Noua capacitate, născută în dvs, trebuie să o utilizaţi – chiar dacă ar fi cel mai timid început – nemijlocit, pentru a ataca mentalitatea dvs şi pentru a da gândurilor dvs o altă direcţie.


Dacă acest lucru vă reuşete, atunci menţineţi şi controlul asupra voinţei, dorinţei dvs pentru că gândurile sunt premergătoare voinţei. Atunci puteţi controla şi viaţa dvs de fapte, astfel încât ea să corespundă cerinţelor minunatei noi influenţe în viaţa dvs.


Auto-sanctificarea noastră, mersul nostru pe calea sfinţirii, trebuie să îl începem cu viaţa noastră de gânduri. Omul care încă nu poate înfăptui aceasta trebuie să aştepte până ce conştienţa din sistemul ficat-splină este ridicată în inimă. Dar dacă deţinem această nouă capacitate, şi dacă NU o utilizăm, atunci depravăm procesul stării noastre proprii de elev.

EDUCAŢIA NOASTRĂ INTELECTUALĂ

De aceea, să vă gândiţi mereu la avertizarea celor Mari: cinci minute de gândire nechibzuită, cinci minute de gânduri lipsite de iubire, pline de critică, invidie, ură etc., distrug întru totul rezultatele sârguinţelor pe cale!
Aceasta este cauza pentru care este absolut necesară o educaţie practică a gândirii pentru toţi aceia care doresc să păşească pe cale. Această educaţie intelectuală trebuie să o efectuaţi în Şcoala Spirituală. Purificarea gândirii, faptul de a fi absolut sinceri în gândirea noastră, aceasta este calea spre autoeliberare.


Recunoaşteţi imensa importanţă a acestui fapt: aşa trebuie să începem cu autorevoluţia. Omul care îşi purifică gândurile întrerupe nemijlocit legătura între sistemul personalităţii şi Lipika, deci cu sfera astrală dialectică.


Aceste legături sunt acelea, care fac din noi marionete, căci ele ne aduc în situaţia de a reacţiona la impulsurile sferei astrale obişnuite. Dacă, cu ajutorul forţei Gnozei care a pătruns în noi, începem această schimbare a mentalităţii, atunci ne eliberăm de această influenţare fatală.
Între timp, inima se deschide tot mai mult, iar pe zi ce trece, natura morţii ne devine tot mai străină. Forţele gnostice inundă în valuri mari în sistemul nostru. Astfel asta, noua noastră capacitatea devine, din oră în oră, tot mai puternică, şi, prin această autojertfire, ea provoacă o transfigurare rapidă a corpului astral.


Astfel ne aflăm nemijlocit în faţa unui început cu totul nou.


Vă rugăm să vă mai întrebaţi încă o dată:
Trăieşte în mine cu adevărat cerinţa interioară de a mă apropia de Gnoză, şi de a intra în Viaţa nouă? Oare această dorinţă este veritabilă?
Dacă răspunsul nostru este un „DA” clar, atunci am şi păşit deja într-un nou început, atunci am primit deja noua capacitate. Este decisiv însă să o şi utilizăm consecvent.


Abia atunci putem vorbi pe drept, şi cu succes, despre viaţa sufletului în noul câmp astral.

A RĂMÂNE PRACTIC

Am încercat să arătăm, că noi înşine ţinem începutul în mânile noastre. Deci, să păşim ca noii născuţi după suflet în acest nou început. Astfel vom putea vorbi cu succes despre fericirea care ne aşteaptă în noul câmp astral.


Iar la sfârşit încă o rugăminte: să nu vă neliniştească visele dialectice, care vă fac să gândiţi, că de-a lungul orelor nopţii nu aveţi cotă-parte de noua viaţă astrală.


Desprindeţi-vă de această nelinişte! Multe, dacă nu chiar toate visele, sunt urmările descărcărilor celulelor cerebrale, în special a celor ale centrului memoriei, de-a lungul orelor nopţii.


Dacă, de exemplu, omul deţine o imaginaţie bogată, iar de-a lungul zilei chibzuie asupra unor lucruri banale, şi se lăsă la întâmplare pe seama gândului, atunci în timpul nopţii celulele cerebrale se descarcă din nou şi cauzează vise care au de-a face cu viaţa de zi, dar ele sunt încâlcite şi fragmentare.
Încă un exemplu: este posibil ca de-a lungul zilei, dvs să fi avut foarte mult de lucru şi aţi fost nevoit să vă preocupaţi cu multe lucruri. Dacă adormiţi într-o foarte obosiţi, atunci celulele cerebrale sunt foarte încărcate. Ele se descarcă de-a lungul nopţii şi, ca efect secundar, apar diferite vise. Să nu vă îngrijoraţi din cauza lor. Să nu acordaţi acestor vise vreo importanţă, nici chiar atunci când ele vi se par foarte importante. Păstraţi-le în liniştea propriei fiinţe. Atunci foarte repede se va arăta ce să gândiţi şi să vă aşteptaţi de la ele.