Realitatea eliberării

Viaţa doreşte să se înalţe pe alt nivel, într-o vibraţie nouă,
într-un câmp nou. Omul care este atins de o vibraţie mai înaltă, poate penetra în câmpul care se înalţă deasupra celui care este pentru el normal-dialectic. Atunci fiinţa sa se schimbă.


Jan van Rijckenborgh


Câmpul astral al Şcolii Rozacrucii de Aur, noi îl numim de asemenea Corpul Viu al Tinerei Gnoze. Aspectul său exterior este caracterizat prin culoare şi vibraţie. Culoarea acestui câmp se poate descrie cel mai bine prin auriu amestecat cu violet. Nu este un violet roşu sau albastru, ci o culoare specifică, care radiază o strălucire auriu-violetă. Noi ştim că auriul este culoarea stării sufletului renăscut. De aceea şi vorbim despre „Rozacrucea de Aur”, şi cântăm despre „miraculoasa floare aurie”.

Faptul că strălucirea, felul, şi vibraţia aurului, pot fi comparate cu starea sufletului renăscut, corespunde cu o cunoaştere străveche; în acest sens este de ajuns să ne gândim la picturile primitive. Din exact aceeaşi raţiune, Templul Renova este consacrat celor două culori: violet şi auriu. Culoarea extraordinar de pură – violet – este culoarea de bază a noului spectru al omenirii-suflet, în care sufletul renăscut, miraculoasa floare aurie, poate fi preluat în curentul vieţii noi.

În articolele următoare este vorba despre un câmp astral al naturii pământene şi despre un alt câmp astral, nou constituit, Câmpul Corpului Viu al Şcolii Spirituale moderne. Poate veţi considera drept un mod prea pământean faptul de a prezenta aceste două câmpuri ca fiind existenţial unul lângă altul, dar fiind separate unul de altul şi fiind protejate în mod foarte diferit. Cu siguranţă însă veţi avea o altă părere dacă luăm în considerare că aici este vorba despre o chestiune de vibraţie. Scala de vibraţie a substanţei siderale sau astrale, aparţinând celui de-al şaptelea câmp sau domeniu cosmic, variază între 450 bilioane de vibraţii şi 700 bilioane de vibraţii (Hertz) pe secundă. Acestea sunt unele dintre cifrele pe care ni le dă învăţătura universală. În cadrul acestei scale se manifestă diferitele apariţii, forme şi efecte astrale, care sunt legate de al şaptelea câmp cosmic. Dacă le exprimăm în culori, ele se încadrează de la roşu ţipător (cea mai joasă vibraţie), până la albastrul-violet (vibraţia cea mai înaltă), posibile aici în câmpul nostru de viaţă. Radiaţiile legate de acestea au lungimi de undă de la cca 650 până la 450 nanometri (un nanometru este o parte de un miliard dintr-un metru). Vibraţia cea mai mare o deţin undele cele mai scurte. Îndată ce, în sens negativ, se trece peste graniţele vibraţiei şi ale lungimii undelor, deci dacă ele indică o întârziere sau diminuare, care se transpune până sub graniţa celui de-al şaptelea câmp cosmic, atunci urmează mereu dizolvare, spargere, stoarcere, explozie, moarte, deci anihilare.

Îndată ce un om trece aceste graniţe în mod pozitiv, deci înspre sus, el intră în cel de-al şaselea domeniu cosmic; inevitabil, el primeşte o nouă formă de manifestare, şi anume cea a omului-suflet. Trecerea dintr-un câmp în altul, din al şaptelea domeniu cosmic în cel de-al şaselea, implică mereu transfigurare.

Dacă o personalitate, un microcosmos, este purtat de o vibraţie constantă, atunci corpurile personalităţii sunt plasate concentric unul în altul. Conform cu aceasta, personalitatea este alimentată cu o anumită vitalitate, care menţine viaţa în vigoare. Dacă personalitatea devine mai slabă, atunci acest lucru este legat de scăderea vibraţiei de viaţă. La un moment dat, vibraţia este atât de scăzută şi încetinită, încât personalitatea nu se mai poate menţine în corp, şi moare. Rezumând, aceasta este cauza morţii.

Cealaltă posibilitate constă în faptul că omul este atins de un câmp cu o vibraţie superioară. Atunci este decisiv faptul dacă el poate răspunde sau nu la această chemare. Dacă, reacţionând pozitiv, el se ridică în acest câmp, atunci vibraţia acestui câmp va creşte treptat, din timp în timp. Prin ridicarea nivelului de vibraţie, care depăşeşte nivelul normal-dialectic, natura intrinsecă a acestui om se schimbă, cât şi microcosmosul şi fiinţa aurică a acestei personalităţi. Altfel spus este vorba despre transfigurare.
La un anumit moment, transfigurarea este pentru un om o necesitate ştiinţifică. În primul caz, urmarea încetinirii vibraţiei este moartea, în celălalt caz, ea este moartea prin renaştere.

Dar, vai, ce diferenţă incomensurabilă! Prima dintre aceste două morţi este a nu ştiu câta repetiţie, înlănţuită de roata naşterii şi a morţii. Cealaltă moarte nu survine decât o singură dată. A muri de această moarte înseamnă reînvierea în viaţa veşnică.
Noul câmp astral al Şcolii Spirituale este un câmp de concentraţii ale substanţei astrale, în care sunt menţinute vibraţii a căror limită inferioară este peste 800 bilioane Hertz (vibraţii pe secundă), în timp ce cea mai lungă lungime de undă se apropie de 400 nanometri. Dacă micşorăm aceste lungimi de undă şi mărim numărul de oscilaţii, atunci ne putem imagina domeniile cosmice care se ridică deasupra domeniului al şaselea.

La un moment dat, în aceste domenii dispare factorul timp şi se dezvoltă o stare nouă, care este indicată prin noţiunea de eternitate. Pe baza celor spuse până acum putem să înţelegem, că un câmp astral, care se ridică deasupra celui de-al şaptelea câmp cosmic, este inaccesibil unei fiinţe aparţinând domeniului al şaptelea. Deci, Noul Câmp astral al Şcolii Spirituale se auto-protejează, şi în profunzime, acest câmp este inatacabil.

Cu toate acestea, acest câmp astral, prin activităţile sale, aparent se expune unui mare pericol. Pentru a explica ce dorim să spunem, să ne gândim la o flacără, care din timp în timp devine tot mai slabă, dintr-o cauză oarecare. Şi anume: un câmp astral gnostic cheamă periodic în apariţie - conform unei legi periodice – o slăbire intenţionată a vibraţiilor sale şi a lungimilor sale de undă. Astfel, graniţele spre domeniul al şaptelea pot fi depăşite, şi radiaţiile Gnozei, deci cele ale Noului Câmp astral se pot adânci în câmpul dialectic de viaţă, în spaţiu şi timp. Mulţi dintre cei care trăiesc în apropierea graniţelor de vibraţie ale câmpului al şaptelea se pot folosi atunci de eliminarea barierelor, pentru a ajunge în al şaselea domeniu cosmic.

Aşa ia naştere o situaţie care ne este descrisă în opera Nunta alchimică a lui Christian Rozacruce. Dacă comparăm Noul Câmp de vibraţii cu un templu de iniţiere, – ceea ce şi este, de fapt, cu adevărat – atunci, într-un anumit moment, prin scăderea intenţionată a vibraţiei, ajung şi cei incompetenţi în sanctuar. Pot fi recunoscuţi prin faptul că au înclinaţia de a se plasa şi îmbulzii pe primele locuri. Atunci când C.R.C. observă asta, el este mai întâi foarte dezamăgit. Dar după aceea, urmează cântărirea candidaţilor. Cu alte cuvinte: vibraţiile câmpului Templului sunt readuse la vechea lor intensitate. Intensitatea ridicată va arăta cine nu corespunde cu ea. Cel care nu poate suporta această forţă de lumină şi astfel este găsit prea uşor, acela trebuie să părăsească din nou sanctuarul.
Toate aceste oscilaţii ale vibraţiilor Noului Câmp sunt prezente pentru a servi acelora care sunt vrednici, care sunt apţi, şi acelora care au înaintat pentru a păşi în Noile Hale Sfinte ale reînnoirii.

Aici este vorba despre încetinirea vibraţiei Luminii, permiţând învelirea interesatului, pentru ridicarea lui în Noul Câmp de viaţă.
Vorbim cu insistenţă despre aceste constatări, căci în lume există magia dialectică, care imită această operă sacră a Lanţului Universal Gnostic. De exemplu, prin intermediul muzicii, în multe temple unde se practică magia dialectică este produs un anumit sunet, a cărui vibraţie este ridicată şi apoi diminuată, pentru a capta anumite entităţi care intră în aceste temple, pentru a-i prelua într-un câmp de vibraţie şi pentru a-i lega de anumite domenii mai fine ale sferei reflectătoare.

Poate înţelegem acum ceva din marea ofrandă pe care Gnoza şi servitorii ei o aduc pentru lume. Dacă un om a traversat graniţa superioară a celui de-al şaptelea câmp de vibraţie, a celui de-al şaptelea domeniu cosmic, atunci nu mai există niciun fel de stagnare. Respectivul progresează tot timpul, se înalţă tot mai mult în câmpul universal de lumină şi de vibraţie. Vibraţiile devin tot mai strălucitoare şi mai puternice. Putem să ni le imaginăm oarecum doar din punct de vedere al matematicii. Aceasta înseamnă că toţi cei care urmează, nu se mai pot lega de antecedenţii lor din cauza prăpastiei incomensurabile de vibraţii şi lungimi de undă. De aceea există mereu o Fraternitate gnostică sau un grup într-o Fraternitate, care preia sarcina de a întreţine legătura. Membrii ei sunt numiţi „păzitorii graniţelor”. Fratele şi prietenul nostru Antonin Gadal a fost unul dintre aceşti păzitori. El a fost Patriarhul Fraternităţii premergătoare şi a preluat sarcina de a ne aştepta, pe dumneavoastră şi pe noi. În ordinea spaţiu-timp există mereu o Fraternitate gnostică care, prin ofranda ei de iubire, pregăteşte un loc pentru toţi care pot să vină şi care doresc să vină. Aceşti paznici nu merg mai departe împreună cu grupul de care aparţin, ci rămân în urmă, de dragul celor care vin mai târziu.

Aşa putem înţelege şi cuvintele lui Iisus în Evanghelia lui Ioan 14/2: „Este bine pentru voi, căci eu mă duc şi pregătesc un loc. Vă este de folos să mă duc, căci dacă nu mă duc Eu acolo, Mângâietorul nu va veni la voi. Dar dacă Mă duc, vi-l voi trimite. (16/7) Când va veni Mângâietorul, pe care-L voi trimite de la Tatăl, Spiritul adevărului, care este de la Tatăl, El va mărturisi despre mine.” (15/6)
Câmpul sideral al paznicilor de frontieră emană o vibraţie, o radiaţie care este adaptată la toţi căutătorii, la toţi cei care fac cu adevărat eforturi şi năzuiesc sincer, pentru ca aceştia, – atinşi din nou şi din nou de această radiaţie – să apuce funia legăturii pentru a ieşi din grădina plină de iluzii a dialecticii. De aceea, tot în Evanghelia lui Ioan se spune: „Şi dacă Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. ”(14/3)

Dacă se vorbeşte aici despre câmpul astral al Corpului Viu al Tinerei Gnoze, atunci aceasta înseamnă că, pentru toţi cei care tânjesc cu adevărat după eliberare, un loc a fost pregătit din nou, un loc care este adaptat întru totul nouă şi perioadei noastre. Templul non-material al Fratelui Christian Rozacruce emană din nou o radiaţie mangâietoare, ajutătoare, realizatoare, care ne face capabili, dacă deţinem Noul Suflet, să existăm deja de acum în două lumi: în cel de-al şaptelea câmp cosmic, din cauza naşterii noastre în această natură – şi cel puţin o treime din cele 24 de ore ale zilei – în templul de iniţiere al lui C.R.C., pe baza naşterii noastre noi în câmpul astral al Corpului Viu al Tinerei Gnoze.

Toate acestea sunt comparabile unei inspiraţii şi unei respiraţii. Din Noul Templu de iniţiere se transmite zilnic o radiaţie astrală, un impuls sfinţitor, întăritor. Acela care reacţionează în manieră pozitivă, îndată ce somnul corpului vine asupra lui, va fi condus de către curentul de inspiraţie înăuntrul templului astral gnostic. Astfel, el primeşte harul de a se trezi în dimineaţa următoare cu o forţă pură, care permite o avansare pe cale. În acest mod, legătura sufletului cu câmpul astral gnostic devine tot mai intimă şi intensă, până în momentul în care ea se continuă şi pe durata vieţii de zi cu zi a candidatului. Fiind în al şaptelea câmp cosmic, el petrece timp şi în cel de-al şaselea câmp cosmic; el a depăşit graniţa morţii. Oare ce i se poate întâmpla în continuare?

Moartea corpului material nu mai duce atunci la o golire a microcosmosului, ci la o eliberare din înşfăcarea naturii. Esenţa rămâne nepieritoare. Moartea nu mai înseamnă o despărţire. Toată durerea care acompaniază mereu moartea dialectică, cât şi golul pe care îl lasă, perceput câteodată atât de tare, pier. Aşadar, distingem în Corpul Viu al Tinerei Gnoze oameni-suflet fără corporalitate fizică şi oameni-suflet care deţin încă un corp dialectic. Dar între aceste două categorii sunt posibile schimburi vii. De fapt, orice formă de tristeţe din cauza morţii este lipsită de sens, dacă trăim cu seriozitate starea noastră de elev, aşa cum şi prietenii noştri, care s-au dus dintre noi, au făcut-o. Cunoaştem Fraţi şi Surori ai Şcolii Spirituale care trăiesc o tinereţe strălucitoare în câmpul astral al Tinerei Gnoze, pe când rudele rămase aici suferă mari dureri pentru că încă nu înţeleg marile posibilităţi eliberatoare, şi încă nu au penetrat în această realitate. Între aceste două feluri de oameni-suflet – aceia cu un corp dialectic şi aceia fără unul – este posibil un schimb viu. Premisa este însă ca omul-suflet care trăieşte pe Pământ – pentru a evita orice umbrire din sfera reflectătoare – să se ridice perfect conştient în starea trează a sufletului. Căci oamenii-suflet care s-au despărţit de corpul material nu se mai pot arăta în sfera materială din cauza diferenţelor de vibraţie şi de undă conform cărnii. Aceste suflete fără corp se fac cunoscute doar ca şi radiaţie. Toţi cei care ne-au precedat în Lanţul universal, sunt în fiecare moment cu noi, cât şi în jurul nostru. Ei ne transmit Lumina lor.