Cine este Cristian Rosacruce?

Cristian Rosacruce este una dintre figurile cele mai misterioase ale istoriei intelectualitaţii europene. Ce mister se află în spatele acestui nume?

" Cine este Cristian Rosacruce?" Daca iti pui aceasta întrebare astăzi, atunci inevitabil urmeaza întrebările: "A trait acest om cu adevarat?" şi "Cine sunt Rosicrucienii?". Răspunsul la aceste întrebări impune o căutare a adevărului interior - nu adevărul ordinar al faptelor istorice - ci adevărul atemporal cu privire la natura şi scopul existenţei umane.

Rosicrucienii în Lectorium Rosicrucianum, vad în Cristian Rosacruce un prototip spiritual, "Tatăl-frate" al lor, fondator al Ordinului Spiritual si în acelaşi timp numele câmpului de forţă de care aceştia beneficiază. În scrierile clasice Rosicruciene din secolul 17, acest câmp de forţă se numea "Casa Spiritului Sfant". Aceste surse ale istoriei spirituale occidentale, conţin referinţele care pot atinge profund un adevărat căutător şi îl pot ajuta să deschidă o uşă catre adevarata cunoaştere de sine. Acesta este subiectul următorului articol.

Scrierile clasice Rosicruciene

Oricine descopera cele trei scrieri originale ale Rosicrucienilor clasici se gaseste confruntat cu o abundenţă de simboluri misterioase şi imagini. Aceste manuscrise au fost publicate între anii 1614-1616 de teologul german Johann Valentin Andreae din Calw, care a fost un membru al aşa-numitei "Tubingen Circle", o fraternitate de barbaţi inspiraţi spiritual. Manuscriselerelateaza despreCristian Rosacruce şi Fraternitatea Rosicruciana. Cele trei titluri sunt:

1. Fama Fraterniatits R.C.
(Apelul Fraternitatii Rosicruciane, 1614)
2. Confessio Fraternitatis R.C.
(Mărturisirea Fraternitatii Rosicruciane, 1615)
3. Hochzeit Christiani Rosencreutz
(Nunta alchimica a lui Cristian Rosacruce , 1616)


Aceste scrieri au fost recent editate şi adnotate de Jan van Rijckenborgh la mijlocul secolului 20. Unele dintre textele originale şi comentarii pot fi găsite pe acest site in secţiunea: literatura.


Cele trei descrieri ale lui Cristian Rosacruce

Există trei descrieri principale ale lui Cristian Rosacruce, care este numit de asemenea, "Fratele CRC". Prima descriere este data de Rudolf Steiner, a doua poate fi găsita în Confessio şi Fama, iar a treia se gaseste în “Nunta alchimică”. Toate folosesc limba misteriilor, în care fiecare detaliu are o semnificaţie ascunsă, spirituală. Nimic din aceste texte nu este întâmplător sau accidental.


În aceste scrieri, Cristian Rosacruce este descris în moduri foarte diferite. Cu toate acestea pregnanta este în toate modestia şi marea sa umilinta. Este absolut sincer în devotamentul şi bunavoinţa sa de a sluji. El apare pentru cititor ca o persoană care în ciuda tuturor dificultăţilor, işi urmează calea spirituală. În acelaşi timp, el apare ca luminoasa personificare a marelui ţel: renaşterea omului nemuritor. Cristian Rosacruce este întruparea unui adevar spiritual, prototip al omului care urmează calea iniţierii creştine, despre care am citit în Noul Testament: "Este semănat în putrezire şi înviază în neputrezire. Este semănat în ocară şi înviază în slavă. Este semănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc."(1 Cor 15,. 43-44)


Prelegerea lui Rudolf Steiner despre primul Cristian Rosacruce
Rudolf Steiner în prelegerea sa din 27 septembrie 1911, spune că Cristian Rosacruce s-a încarnat in secret pentru prima dată în secolul 13. A crescut în secret, protejat de doisprezece profesori - douăsprezece adepţi - care l-au iniţiat in întreaga cunoaştere a misterelor Lumii Vechi. Ei au proiectat toate cunoştinţele lor în mintea lui şi au făcut din el o încarnare vie a misterele din Vest.


Mai mult, în CRC, există o sinteză cu totul nouă a tuturor religiilor antice, cu creştinismulpe care el îl manifestă în corpul său eteric. Ca şi "al treisprezecelea", el poate reflecta acum această înţelepciune înapoi în cercul celor doisprezece şi să-i învete cea mai mare înţelepciune. Cristian Rosacruce moare apoi la o vârstă fragedă.


”Al treisprezecelea” dintr-o altă lume
În limba misterelor, doisprezece forţe formeaza împreună un univers complet, un câmp de viaţă coerent. Printre altele, acestăperspectivă poate fi găsită în cele douăsprezece semne ale zodiacului care înconjoară universul nostru fizic. Omul muritor trăieşte sub influenţa forţelelor lor.


Astfel, dacă cineva citeşte despre "al treisprezecelea", acesta înseamnă o manifestare a puterii din spre următorul domeniu cosmic superior; domeniu dincolo de cei doisprezece. Cristian Rosacruce ca "al treisprezecelea", în mijlocul cercului celor doisprezece, este întruparea unei fiinţe din domeniul de viaţa nemuritoare, de unde el intră în domeniulnostru de viaţă muritoare cu o misiune specifică.


A doua încarnare a lui Cristian Rosacruce
Pentru a-şi îndeplini misiunea sa, dupa cum este raportat în Confessio, CRC s-a întrupat din nou in 1378. Acum,el nu mai acţionează în secret, ci apare public sub numele de Cristian Rosacruce. Corpul său fizica murit, dar corpul său sufleta supravieţuit şi a rămas intact. Acesta este motivul pentru care întreaga cunoaştere de misterii de la încarnarea sa precedentă, a supravieţuit nevătămată şi îi este întru totul disponibilă.

Aceste relatări, sunt de asemenea găsite în Fama. Ea spune cum fraţii au descoperit mormântullui ACRC (primul Cristian Rosacruce) după 125 de ani, descoperind trupul său complet intact "cu toate însemnele disţinctiei sale".


Misiunea lui Cristian Rosacruce
Care este misiunea fratelui CRC? Gasim în Fama. Aici povestea vieţii lui Cristian Rosacruce începe din anul naşterii sale 1378. Este scris că fratele CRC a crescut într-o mănăstire şi a călătorit în tinereţe în ţările arabe. În acea perioadă, vechea cunoaştere Hermetică de misteriiera concentrată în special în cultura şi în ţările arabe, mai ales în Egipt şi în Asia Mică, unde şi Alchimia işi are rădăcinile. Prin urmare, Cristian Rosacruce a vizitat aceste ţări pentru a absorbi personal întreaga înţelepciune. La întoarcerea în Europa a oferit comorile lui spirituale acumulate elitei intelectuale din Europa. Scopul lui a fost o reformă completă a vieţii.


Odată ce el a înţeles cu amărăciune, că elita Europei nu este interesată, a adunat în jurul său oameni pentru care cele mai importante lucruri în viaţă nu erau acumularea de bani, dobândirea de cunoştinţe exterioare sau onoarea personală. El a fondat Frăţia Rosacruciană cu oameni, care au avut ca scop în viaţă ceva diferit. Acest scop sau obiectiv este indicat prin "construirea CaseiSpiritului Sfânt".
Ce este aceasta casă? Pentru cine este destinatăşi cine poate intraîn ea?


Casa Spiritului Sfânt
Casa Spiritului Sfânt nu este un templu material şi nu se află într-o locaţie geografică. Este mai degrabă un câmp de forţă, o putere concentrată pe nivelul spirit-suflet, unde omul şi spiritul se pot întâlni şi pot fuziona într-o singură, nouă viaţă, aşa cum sa întâmplat cu Cristian Rosacruce însuşi.


Uşile acestei case sunt larg deschise pentru toţi oameni care tânjesc interior pentru spirit, pentru o existenţă care merge dincolo de timp şi spaţiu la o altă realitate, una divină. Originea, religia sau rasa nu contează, deoarece Casa Spiritului Sfânt este concepută ca o casă spirituală pentru toată omenirea. Cu toate acestea, pentru curioşi, casa Spiritului Sfânt rămâne ascunsă şi închisă.

Al treilea document: Secretul Nunţii Alchimice
Al treilea document despre Cristian Rosacruce, ne spune despre experienţele sale în timpul unei ”Nunţi Alchimice”. Termenul de "Alchimie" se referă la arta alchimiştilor care era foarte populară in timpul lui Andreae. Ei încercau să transforme metalele de bază în aur cu ajutorul "Pietrei filozofale", care a fost numită, de asemenea şi elixirul vieţii. Dar acesta era numai aspectul exterior de alchimiei.

Adevaraţii alchimiştii hermetici, erau axaţi pe Piatra Filozofală care duce la transfigurare. Aceasta este marea metamorfoză a sufletului uman; renaşterea înt-un nou trup, pe care Pavel în Corinteni 1.15 îl descrie ca fiind "nesupus putrezirii". Acesta este modul în care Nunta Alchimică trebuie să fie înţeleasă. În această carte iniţierea transfiguristică este arătată în forma unui roman alegoric. Cristian Rosacruce, în seara de dinaintea Paştelui, primeşte printr-un înger o invitaţie la o nuntă alchimică. Nunta are lo cîntr-un palat regal şi durează 7 zile.

Povestea începe cu un vis. CRC se află în captivitate într-un puţ întunecat, din care este salvat reuşind să prindă o funie de lumină. După multe aventuri, fantastica poveste se termină în a opta cameră a unui turn, "Turnul Olimpului", undeCristian Rosacruce duce la bun sfărşit marea lucrare a învierii alchimice "Opus Magnum". Ulterior, el nu se risipeşte în sfera luminoasă a domeniului de viaţă divin, cise întoarce la fraţii ordinului său în castelul regal.

Portarul care stă cu spatele la Lumină Aici CRC învaţă pentru care sarcina este ales: Aceea de a face munca portarului ce arată calea aspiranţilor care vin. Dacă fratele CRC într-adevăr acceptă această sarcină rămâne concluzionat în urmatorul text de la sfârşit:
"Aici lipsesc două sau patru pagini şi el, autorul, cu acceptul de a fi portarul in dimineaţa urmatoare, a venit acasă."

Se spune de Frăţia Rosacruciană că stă la poarta de acces cătrelumea de Lumina, din dragoste pentru umanitate, cu spatele la Lumină. Acest lucru înseamnă că este datoria Fraţiei Rosacrucienede a servi umanitatea care încă trăieşte în lumea muritoare, astfel ca odată, fiecare om să poată prinde o funie de lumină şi să fie tras în lumină. Acesta este un aspect esenţial al răspunsului la întrebarea "Cine sunt Rosacrucienii?

Cristian Rosacruce a trăit vreodată cu adevărat?

În cele din urmă, ne întoarcem la întrebarea: "Cristian Rosacruce a trăit vreodată cu adevărat?” Ce este viaţa, şi ce este adevarul? Personaje ca şi CRC intra în natura muritoare de "dincolo de cei douăsprezece". Ei vin din fraternitatea de suflete nemuritoare care işi au originea într-o ordine diferită a naturii. Misiunea lor este de a servi şi de a a aduce o funie de lumină jos în această lume, pentru a construi o "Casa a Spiritului Sfânt ", din cei care doresc să plece în lumea sufletelor nemuritoare. Adesea, consemnările despre vieţile şi munca lor sunt contradictorii, deoarece în tradiţia istorică, punctul de vedere exterior şi interior, material şi spiritual, sunt accidental sau intenţionat amestecate într-o încurcătură aparent inexplicabilă.

La momentul potrivit un astfel de slujitor al omenirii va părăsi această lume şi va reveni din nou de obicei, fără a lăsa urme materiale pentru a lucra în altă parte şi a continua misiunea sa. Ei vin şi suferă din dragoste pentru omenire. Şi indiferent de locul unde sunt acum, ei trăiesc pe veci, deoarece natura lor esenţială este nemuritoare şi nu işi au casa în lumea noastră.

Dacă un căutător al adevărului vrea să se apropie de misterul numelui şi a existenţei lor şi să înlăture voalul paradoxurilor, el trebuie să înceapă să meargă pe propria sa cale spirituală spre lumea sufletelor nemuritoare.