Pilonii filosofiei Rosacruciene

Structura omului este duală: în forma sa actuală, el este muritor dar în acelaşi timp,nemuritor în ceea ce priveşte scânteia de spirit aflată în cel mai adânc interior al său. Prin transfigurare, fiinta nemuritoare apare din această scânteie de lumină şi se manifestă în lumea vieţii veşnice.

Învăţăturile rosacrucienilor se bazează pe înţelepciunea universală care există dintotdeauna fiind dezvăluită acelora care aspiră la ea. Această înţelepciune universală a fost transmisă în manifestele Rosacrucienilor clasici din secolul 17, şi conţinea cunoaşterea tainelor vechi, unite cu misterele creştine, pentru a crea creştinismul ezoteric.

Jan van Rijckenborgh (1896-1968) şi Catharose de Petri (1902-1990), liderii spirituali ai Lectorium Rosicrucianum, au republicat scrierile rosacrucienilor clasici cu comentarii şi explicaţii suplimentare pentru elevii şcolii spirituale moderne şi a tuturor celorlalţi interesaţi.

Înţelepciunea gnostică si cea hermetică

Învăţăturile actuale ale rosacrucienilor din LRC sunt înrădăcinate în tradiţia gnostico-hermetică. Aceste învăţături sunt adaptate la cerinţele practice, actuale ale omului modern care este foarte individualizat.

Gnoza - cunoaşterea lui Dumnezeu - este dată omului ca o forţă de lumină, care îl conduce la cunoaşterea interioară a relaţiei dintre Dumnezeu, om şi cosmos. Aspecte din aceste cunoştinţe apar, printre altele, în scrierile lui Hermes Trimegistul. Aceste manuscrise antice au fost reeditate şi explicate de Jan van Rijckenborgh şi Cathrose de Petri şi publicate in lucrarea "Gnoza egipteană străveche".

În acest context, învăţăturile de astăzi ale rosacrucienilor se bazează pe trei piloni:

Omul ca microcosmos


Omul este înţeles ca o entitate multidimensională, ca un om "microcosmic" - o lume mică, dar completă, cu şapte sfere. Omul se poate doar parţial manifesta în limitele lumii materiale, pentru că iniţial el a evoluat intr-o altă ordine naturală. Domeniul său originar de viaţă nu era supus la moarte şi degradare şi este destinul său să se întoarcă la această viaţă nemuritoare.

Cele două câmpuri de existenţă: Viaţa si moartea

Conceptul de om microcosmic şi existenţa a două domenii de viaţă (ordine ale naturii) sunt esenţiale pentru filozofia din LRC. Câmpul vieţii eterne nu trebuie confundat cu acela al vieţii din cealaltă parte, cea de după moarte. Că cealaltă parte este doar o reflectare a acestei părţi, o sferă de reflecţie şi locuinţă a morţilor. Aceasta nu este lumea eternă. Această parte şi cealaltă sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Rosacrucienii se referă la această dualitate ca la polaritatea de viaţă "dialectică". Nimic din dialectică nu este etern, totul se transformă în cele din urmă în opusul său: binele şi răul, ziua şi noaptea, războiul şi pacea, viaţa şi moartea.

Experienţele microcosmosului uman formează un lanţ din multele reîncarnări de această parte a lumii dialectice şi de cealaltă. Ca urmare, acesta va cumula o experienţă care îl va maturiza şi îi va deschide calea către transformarea interioară. Această transformare se bazează pe realizarea faptului de a fi străin în lumea dialecticii şi îl conduce la căutarea existenţei sale adevărate, veşnice.

Endura si transfigurarea

Cu aceasta am ajuns la cel de-al treilea pilon al învăţături rosacruciene: Calea omului interior de pe tranzitoriu, perisabil către câmpul vieţii veşnice, nepieritoare, prin transfigurare. Aceasta este marea metamorfoză a spiritului, sufletului şi trupului.
Punctul de plecare pentru această cale nu se află în conştiinţa care provine din lumea pieritoare, dialectică. Omul posedă în fiinţa sa cea mai profundă, ascunsă adânc în inimă, calea către principiu nemuritor, o scânteie de spirit, "Rosa" - rosacrucienilor. Conectat cu aceasta ca şi purtătoare de amintire originară, omul poate găsi calea care îl duce înapoi, la sursa lui originară.

În plus, el trebuie să depăşească ego-centrarea şi legarea sa de lumea materială pe calea "Endurei" - depăşirea ego-ului vechi. Acest proces determină posibilitatea admiterii în microcosmos a noilor vibraţii, provenite din câmpul de viaţa etern, ca şi o nouă hrană. Totul culminează cu transformarea completă a omului ca spirit, suflet şi trup – cu transfigurarea.

Munca spirituală pentru omenire

Acest lucru nu înseamnă că rosacrucienii doresc să evadeze din realitate. De fapt, acesta este exact opusul. Constiinţa, iubirea şi compasiunea faţă de omenire şi întreaga creaţie manifestată sunt centrale în calea rosacruciană. Trecerea către lumina spirituală, a tuturor celor care doresc asta, este serviciul în slujba omenirii pentru rosacrucieni. Un simbol profund despre munca rosicrucienilor este că ei stau "cu spatele la lumină". Aceasta înseamnă că ei lucrează pentru şi cu Lumina, dar servesc în mijlocul acestei lumi. Este lucrarea simbolică a "Portarului", cum se spune la sfârşitul "Nunţii alchimice ".