Ce este Gnoza?

Cunoştinţe religioase secrete, căile de cunoaştere a divinului , inefabilului - acestea sunt câteva dintre ideile asociate cuvântului Gnoză. Dar ce înseamnă să experimentezi Gnoza în propriul sine? Pentru a putea afla, trebuie să apelăm la originile termenului de Gnoză.

Gnoza şi gnosticii, în istoria intelectuală europeană, sunt de obicei asociate cu creştinismul timpuriu. Cu toate acestea, au existat gnostici în toate timpurile. Aceasta pentru că, Gnoza - cunoaşterea divinului - a fost întotdeauna şi încă este, o forţă care poate comunica direct cu fiecare persoană, necondiţionat faţa de sistemelele religioase sau de tradiţii.
Cuvântul Gnoză este grecesc şi înseamnă "lumina cunoaşterii". Ce cunoştinţe şi convingeri deţineau gnosticii, şi ce cale spirituală urmau, este în general puţin cunoscut. Gnoza putea fi experimentată numai de către cel care avea o legătură directă cu ea în inima sa. Această legătură însă, schimba o persoană astfel încât, ulterior el nu mai era acelaşi ca şi înainte. Chiar şi după secole, scrierile acestor gnostici, continuă să ramână atrăgătoare pentru oameni.

Timp de secole, diferitele tradiţii scrise, de la începuturile creştinismului gnostic erau cunoscute doar din aluziile scrierilor Inchiziţiei Bisericii Catolice. Atenţia publicului s-a reîntors către ele, în 1945, când au fost publicate textele originare gnostice, găsite în Egipt, la Nag Hammadi. De atunci, numeroase lucrări pe teme gnostice au fost publicate.


O inspiraţie puternică curge prin intermediul scrierilor antice

Gnoza nu este o structură complexă de idei - deşi scripturile antice sunt transmise într-un limbaj care nu este uşor accesibil cititorului de astăzi. Cei care încearcă să se apropie de textele antice gnostice, numai din punct de vedere intelectual, cu greu vor fi capabili să cuprindă mesajul lor spiritual. Pare să fie o forţă, o respiratie puternică în spatele cuvintelor, care mişcă pe cititor în cea mai adâncă parte a minţii sale. Dar dacă el îşi deschide inima, intuiţia, şi dacă are credinţă, poate descoperi transformarea: "Respiraţia lui Dumnezeu. "

Una dintre cele mai renumite scrieri gnostice este "Pistis Sophia". Olandezul rosacrucian şi co-fondator al Lectorium Rosicrucianum, Jan van Rijckenborgh, a republicat acest manuscris gnostic, cu explicaţii ajutătoare, pentru căutătorii spiritualităţi . Titlul indică foarte precis natura Gnozei, ca insolvabila legătură dintre credinţă (Pistis, Πίστη) şi înţelepciunea (Sophia, Σοφία).
Gnoza este radiaţie, este lumină spirituală. Ea este concentrată în scrierile gnostice, şi este prezentă în ambianţă, ca şi câmp de forţă. Ea vrea să trezească omul şi să-l provoace. Mai ales în epoca de astăzi, a Vărsătorului, celor care caută cunoaşterea interioară, le este permis să descopere radiaţia gnostică în ei înşişi şi să lucreze cu ea.


Sămânţa spirituală se află în inima omului

Gnoza este cunoaşterea absolută. Ea este revelată de către sinele divin. Ea nu face apel la capacitatea intelectuală a omul, nu apelează la emoţii, şi nu este o religie. Nu poate fi cuprinsă în scris, deşi multe scrieri sunt adevărate mărturii ale Gnozei, şi nu poate fi însuşită de către orice persoană. Mediatorul este Gnoza în sine.

Gnoza este revelată omului ca şi cale interioară, care nu poate fi nici înţeleasă, nici urmată, cu puterea egoului. Pentru că radiaţia gnostică atinge omul în inima lui. Acolo se află nucleul spiritual central al fiinţei sale: atomul scânteie de spirit, principiul nemuritor, omul interior. Acest atom scânteie de spirit nu îşi are originea în lumea trecătoare în care trăieşte omul, ci provine din veşnicie, din sfera divină în care Gnoza există. Prin urmare, radiaţia gnostică poate comunica doar cu atomul scânteie de spirit, sau - cum spun rosacrucienii - cu "Roza inimii".


Eliberarea sufletului

Cel care simte că radiaţia gnostică îi atinge "Roza inimii", şi îi activează atomul scânteie de spirit din inimă, trece printr-o experienţă dramatică. Cel care dă acestui proces interior spaţiu şi atenţie, se află în faţa descoperiri unei noi lumi interioare. Radiaţia gnostică iniţiază un proces de auto-conştientizare. Ea oferă omului cunoaşterea originii şi a destinul său adevărat şi-l pune în faţa cunoaşterii spirituale adevărate.

Ca sursă de lumină, Roza inimii începe să răspândească radiaţia gnostică în sânge. Astfel, noi abilităţi sunt trezite în mintea omului. Mintea şi inima sunt unite de radiaţia gnostică, şi începe pelerinajul luminii prin întregul corp.

Prin acest proces, omul este structural şi complet modificat. El este eliberat de propriile obstacole, iluzii şi constrângeri care stau între nucleul său interior şi Lumina Spiritului. Prin asimilarea "hranei de lumină", o dinamică nouă începe în Roza inimii, şi ea se poate astfel, elibera treptat din robia materială, şi conecta cu Spiritul lui Dumnezeu.


Pacea in Dumnezeu

Un astfel de om - un adevărat gnostic - dezvoltă o atitudine nouă, pozitivă faţă de viaţă, deoarece el a experimentat cu adevărat atomul scânteie de spirit în el însuşi. El a devenit conştient de "Celălalt " din sine, cel care vine din eternitate şi vrea să se întoarcă acolo. Un adevărat gnostic dedică întreaga lui viaţă acestui "Celalalt" şi serveşte întoarcerea sa în eternitate.

Unul dintre cele mai importante aspecte prin care Gnoza conduce omul pe calea întoarcerii, este pacea şi liniştea inimii şi a mintii. Aceasta este adevărata armonie cu Dumnezeu. Această linişte nu înseamnă relaxarea de la sfârşitul unei zile obositoare, ci este armonia cu ritmul divin. Cel care locuieşte în interiorul curentului de forţă al eternităţii este tăcut si liniştit . El a fuzionat cu “Celălalt” şi prin urmare, este purificat.

Gnosticii din toate timpurile au cunoscut şi au mărturisit despre pacea interioară şi au încercat să o ofere oamenilor, celor care caută o cale de pătrundere a revelaţiei gnostice. Dintre aceştia amintim: Jacob Boehme, cizmar şi filosof, Johann Valentin Andreae, scriitor şi teolog, sau Jan van Rijckenborgh, fondator al Lectorium Rosicrucianum.