Iluminarea

O conştiinţa luminată este dorinţa oricărei persoane care merge pe o cale spirituală. Cum poate fi iluminarea experimentată şi care este calea care duce la aceasta?Răspunsul poate fi găsit într-o cameră ascunsă, în inima omului.

"Discipolul a zis maestrului: "Cum pot să ajung la viaţa suprasenzorială, aşa încat să-L vad pe Dumnezeu şi să-L aud vorbind?”. Maestrul a răspuns: " Dacă pentru o singură clipă, poţi ajunge acolo unde nici o creatură nu locuieşte , atunci vei auzi ceea ce Dumnezeu vorbeşte " ; studentul a spus: " este aproape sau este departe? "; maestrul a răspuns: "este în interiorul tău şi dacă, timp de o oră, poţi face să-ţi tacă toate dorinţele şi toate simţurile, vei auzi cuvintele nerostite ale lui Dumnezeu ". Astfel filosoful iluminat, Jakob Boehme (1575-1624) a descris calea şi ţelul, în limbajul timpului său.


Percepţia

"Ascultaţi cuvintele nerostite ale lui Dumnezeu" - aceasta este o parafrază pentru starea de iluminare. Cei care caută iluminarea doresc să se întâlnească în faţă cu Dumnezeu şi să perceapă realitatea Sa.
Aşadar iluminarea are ceva de-a face cu percepţia. Aceasta nu se poate referi la modul obişnuit de percepţie pe care o ştim din viaţa de zi cu zi. Omul percepe lumea prin simţuri. Ochii, urechile şi alte simţuri transmit impresiile lor la creier, unde acestea sunt evaluate şi clasificate. Intelectul şi emoţiile contribuie la fel de mult la acest proces ca de altfel şi structurile inconştientului, construite de-a lungul a mai multe încarnări ca şi karmă, care acum opturează percepţia. Orice om poate percepe doar pe baza conştiinţei ordinare, prin urmare, este întotdeauna subiectiv şi limitat.

Pentru întâlnirea cu Spiritul lui Dumnezeu, este necesară activarea unui alt nivel de percepţie - o cameră secretă în propria noastră natură, a cărei uşa de obicei rămâne ascunsă. Ce este această cameră, şi unde o putem găsi?


Camera ascunsă

Omul este o fiinţă dublă. Personalitatea muritoare poartă în sine un principiu etern, o scânteie a Spiritului Divin. În ceea ce priveşte natura lui, această scânteie de spirit nu cunoaşte restricţii şi limitări. Dar este încarcerată într-o cameră din interiorul inimii omului. Este un vestigiu, o rămăşiţă a fiinţei divine originale, care există dinainte de a se fi scufundat în lumea materiei, cu cele două sfere ale sale, lumea aceasta şi lumea de partea cealaltă a voalului morţii.
Originea fiinţei umane a fost un microcosmos complet, o lume în miniatură, care se manifesta într-o armonie perfectă între spirit, suflet si trup. Omul a fost iniţial în unitate cu Spiritul lui Dumnezeu şi cunoştea voia Lui. Astfel, el era "iluminat". Din timp în timp, din memoria acestei existenţe, răzbate din camera ascunsă înspre conştiinţa omului chemarea: "Găsiţi legătura cu Dumnezeu!" Acesta este modul în care acest apel delicat al amintirii poate fi înţeles: "Căutaţi iluminarea!"


Cutia neagră a vieţii nemuritoare pierdute

În cazul în care persoana chemată, percepe această impresie delicată şi caută să găsească sursa acesteia în interiorul sau, va descoperi secretul camerei ascunse din inimă. Uşa acestei camere este iniţial închisă. Dar prin dorinţa pură pentru Lumină ea se poate deschide şi scânteia de spirit care este scufundată acolo, se trezeşte. "Roza" este centrul de putere al sufletului nemuritor, este cea care a trimis apelul său către mintea persoanei pentru o lungă perioadă de timp, precum cutia neagră a unui avion prăbuşit pe fundul mării, trimite semnalul său pentru a putea fi găsit.

Acest moment uluitor din viaţa unui om, în care el găseşte într-un fel cutia neagră a vieţii sale nemuritoare pierdute, poate fi experimentat ca un prim moment de iluminare. Apoi, apelul se transformă în Lumină, care aduce un tip nou, diferit, de cunoaştere.


Etapele iluminării

Ilumininarea este un rezultat al atingerii de Lumina spirituală. Această atingere are mai multe trepte. Ce calităţi pot decurge efectiv de aici, depinde în întregime de starea de conştiinţă a fiecărei persoane.

Conştiinţa majorităţii oamenilor din civilizaţiile vestice este centrată pe Ego. Aceştia sunt extrem de individualizaţi şi utilizează în principal gândirea intelectuală ca instrument al dobândiri cunoaşterii. Polul opus, care este lumea emoţiilor, cauzează multe complicaţii.

Dar noua cunoaştere are o calitate total diferită faţa de intelect şi de sentimente. Aceasta nu mai vine în minte prin intermediul simţurilor şi nu se ridică din trecutul karmic. Sursa Luminii necorupte poate fi întălnită doar la un nivel complet diferit. Lumina Rozei inimii luminează întreaga fiinţă, cu puterea iubirii şi a înţelepciunii. Este ceea ce adepţii din vechime, numeau "gnoza" - cunoaşterea de primă mână. O inimă luminată de iubire şi înţelepciune, este baza reală pentru toate etapele ulterioare ale iluminării.

Lumina Rozei duce la siguranţa interioară de a fi integrat în iubirea lui Dumnezeu. De asemenea duce, la un proces intens de purificare, o purificare a inimii. Candidatul este mai întâi testat de Lumină, dacă motivele sale sunt altruiste şi este ghidat către limitele sale personale. Această frontieră internă este în acelaşi timp limita lumii cunoscute.


Aurora

"Aurora, ivirea zorilor", cum Jakob Boehme numea iluminarea, salută candidatul numai dincolo de această limită. Aurora este descoperită de candidat numai dacă el este gata să reducă iluziile ego-ul său la tăcere, să depăşească mândria intelectuală şi să-şi pună viaţa în serviciul luminii spirituale.

În conversaţia dintre maestru şi discipol, a lui Jacob Boehme, discipolul a zis: " Cu ce aş putea auzi şi vedea pe Dumnezeu, dacă El este mai presus de natură şi de creatură" Maestrul a răspuns: "Dacă vei rămâne tăcut, vei fi ceea ce Dumnezeu a fost înainte de a fi natura şi creatura, din care, El a creat natura şi creatura. Astfel vei vedea şi auzi ceea ce Dumnezeu a văzut şi a auzit în tine, înainte de a fi fost voinţa, vederea şi auzul tău.”


Străfulgerările unei noi înţelegeri

Aşa cum zorii îşi trimit razele deasupra orizontului, înainte ca ziua să înceapă, la fel Lumina spirituală îşi trimite mesajul său înainte, omului care încă trăieşte în această lume limitată. Pornind pe cale, candidatul va experimenta Lumina spirituală pas cu pas, în mintea sa. La început, prin scurte momente, străfulgerări ale unei noi înţelegeri, care se caracterizează prin mare claritate şi umilinţă.

În această claritate, el percepe prezenţa altor suflete, şi cunoaşte, prin înţelegerea sa proprie, că nu este singur. Lumina Iubirii a îmbrăţişat toate sufletele şi le conduce în lumea Spiritului ca pe o mare unitate. Prin urmare, la un anumit nivel al căii către iluminare, realizarea aşteaptă, pentru ca nimeni să nu poată trece poarta spre Lumină singur. Se deschide pentru oamenii care sunt capabili să depăşească nivelul personal şi individual de conştiinţă şi să se unească la nivelul sufletului. Acesta este de asemenea un proces.


Iluminarea este începutul nu sfârşitul căii de iniţiere

Experienţele iluminării nu sunt sfârşitul căii. Mai degrabă ele dau o previzualizare a ceea ce trebuie de acum să urmeze a se realiza în viaţă, în scopul de a deveni un vas adecvat şi un instrument al Luminii.

Este o previzualizare a etapelelor următoare ale vieţii cuiva din perspectiva sufletului nemuritor. Şi de acum acela trebuie să ajusteze treptat propria sa viaţa, astfel încât ea să nu se mai fie centrată pe nevoile Ego-ului, ci pe nevoile sufletului şi ale spiritului. Aceste nevoi includ întotdeauna faptul de a fi un slujitor al Luminii şi al oamenilor – atât spiritual cât şi practic.