Întâlnirea cu Roza inimii

Căutarea şi găsirea căii spirituale este ceva foarte personal. Orice persoană are propria sa "istorie" legată de trecerea Portii Mistice. Un rosacrucian de la Lectorium Rosicrucianum vorbeşte despre experienţele sale proprii.

Viaţa mea anterioară şi-a pierdut semnificaţia, deoarece ceva esenţial a fost sfărâmat. Totul a început atât de promiţător. Ce a mers prost? Unde a fost greşeala? Cum aş putea merge mai departe acum? Cum ar putea arăta viaţa mea pe mai departe? Există ceva inviolabil, absolut şi permanent?
O mare neputinţă a început să apară, în care doar dorinţa pentru ceva nedefinit a persistat. Astfel a început căutarea mea.

Alături de viaţa obişnuită de zi cu zi, busola mea interioară îmi arăta noi direcţii. Am dobândit noi experienţe, am păşit pe noi teritorii, am întâlnit oameni noi. Au apărut noi ocazii. Şi într-o zi am venit la o întâlnire rosacruciană. Aici, în filosofia gnostică rosacruciană, am găsit dovezi uimitoare a unui stări de fapt, că ceea ce căutam, aici părea să existe. Am făcut o investigaţie minuţioasă, un studiu aprofundat al literaturii de la Şcoala Rosacrucii în urma căruia, prezumţia iniţială a devenit din ce în ce mai sigură.


Încearcă din nou şi din nou

Ghidat fiind de rezonanţa interioară şi de acceptarea a ceea ce am auzit şi citit, dorinţa mea de realizare a devenit tot mai evidentă. Cum aş putea integra aceste posibilităţi minunate în viaţa mea? Cum ar trebui să devină toate acestea realitate în propria mea viaţă? O decizie importantă pare să fie necesară: încrederea în întregime în câmpul de forţă a Rosacrucii şi ascultarea impulsurilor interioare.

A început o etapă de încercări, de la meditaţie la speculaţie, de la cercetare la îndoială, de la jubilaţie la căinţă, suişuri şi coborâşuri interioare din care mă stăduiam să ies. Iar în loc de pacea dorită în propria mea natură, am experimentat o puternică furtună. O luptă continuă avea loc în mine. Fiinţa mea părea să fie divizată, suferindă şi vulnerabilă. Nimic nu mai era la loc. Şi cel mai deranjant era faptul că, nu exista nici o explicaţie plauzibilă pentru toate aceste simptome.


Intrarea într-o altă dimensiune

În cele din urmă, numai o problemă a rămas: să îndur într-un fel şi să accept acest conflict interior. Au trecut luni. Şi într-o zi, ceva neaşteptat s-a întâmplat.Turbulenţa interioară s-a redus şi pentru o clipă, a fost brusc foarte linişte în interiorul meu. Nu a fost nimic mai mult: nici o idee, nici un sentiment, nimic. Doar tăcere. O imensă tăcere. Şi această tăcere era de neatins, era absolută. Trebuia să fie o altă dimensiune: în interiorul propriei mele fiinţe şi totuşi, în acelaşi timp, în afară de tot ceea cuprindea propria-mi fiinţă.

Această experienţă a fost atât de surprinzătoare, atât de nouă, atât de trecătoare şi totuşi atât de intensă încât efectul său a persistat un timp îndelungat. De acum, pentru mine, nu mai exista nici o îndoială: acest punct de tăcere, acest "spaţiu", era punctul-cheie, esenţa realităţii. Ştiam că acesta merită toată prioritatea în viaţa mea.


Roza

Rosacrucienii numesc acest "spaţiu" Roză a inimii. Este scânteia spirituală aflată în interiorul omului şi care trebuie să fie trezită din somnul de moarte. Din Roză va fi dezvaluit tot ceea ce este necesar pentru a atinge o nouă stare de a fi. Când Roza se trezeşte, treptat, ea capăta putere şi începe să vorbească conştiinţei omului. Atunci, o legătură minunată între Roză şi personalitate se formează, ceea ce face să apară o viaţă complet înnoită.

Un sentiment profund de recunoştinţă şi iubire s-a răspândit în fiinţa mea şi am putut intra pe calea realizării cu putere şi siguranţa.